Deci nu suntem noi cei mai tari… Una mica filosofica!

posted in arrogantze

Deci nu suntem noi cei mai tari… Una mica filosofica!

Las la o parte racoarea din foisor, cantatul cocosilor, cafeaua aburinda si oglinda apei din piscina. Le las la o parte. Pentru ca stiu ca e posibil sa-ti fie pofta, sa fii invidios sau, Doamne-Fereste, sa crezi ca sunt arogant. Nu, e doar o stare de bine, o multumire cu prezentul, o complacere in cotidianul zilei la tara. Se intampla multe in dimineata asta, cel putin in fluxul de stiri asa pare: sefii de regiuni, Barack si Jinping, Dunarea se revarsa, Kabul si insurgenti, Coreea vorbeste intre jumatati, CIA are scurgeri, premierul bulgar are invitati surpriza, Istanbul da cu tunul cu apa (si eu care am programat sesiune foto acolo) si cate si mai cate despre sani, fuste scurte si alte pipite din imprejurimile Bucurestiului. Iar eu am in plan sa vorbesc despre ‘cei mai tari’.

De brat cu romani. De toate felurile. Chiar si cu umbrelute.

De brat cu romani. De toate felurile. Chiar si cu umbrelute.

Toate astea se intampla prea departe de foisorul meu ca sa ma agit prea tare. Cu toate ca m-as agita, am mereu senzatia ca stirile nu mai ating pe oamenii in zbaterile vietii dupa mancare, rate si ganduri negre. Ziceam daunazi DA cu toata gura la un articol HotNews cu titlul elocvent ‘Imi pasa de turci, dar de noi mi se rupe’ si cred cu tarie ca inhibitiile romanesti merg mana in mana cu gura cascata peste granita. Adicatelea daca e cu steag diferit e mereu mai interesant, mai bun, mai destept, mai curat, mai revolutionar. Chestia asta se aplica in Romania la tot ce misca, indiferent ca miscarea e nemteasca, japoneza, americana sau turceasca. Mereu blugii turcesti au fost peste blugii romanesti care nu existau de fapt. Mereu combina fabricata in Japonia a fost mai buna decat aceeasi combina imbinata in China din componente japoneze. Daca e fotograf grec e smecher, romanii inca n-au produs nivelul de imaginatie comparabil. Importam cu sufletul la gura, fara teama de a gresi, romanismele sunt desconsiderate din start.

541661_4233215955732_2067553603_n

Cooperare Ucraina – Silvia.

Nu ma impotrivesc directiei curentului, e prea puternic, doar ca foisorul imi induce o stare romaneasca profunda de lehamite. Silvia produce cosmetice naturale. Serios. Sunt ‘asamblate’ in Romania. Si, pe cale de consecinta, sunt romanesti. Nu conteaza insa cum sunt, cele frantuzesti asamblate in China sunt mai smechere si chiar mai ieftine. N-are a face continutul, made in conteaza. E absurd sa vezi produse create in lume cu background-uri schimbate la nesfarsit in spatele a doua fetze palide de miri constransi sa stea buza in buza. E absurd, dar e vandabil, fiind made in alte tari spre care salivam cu ochii dilatati. Doar noi nu suntem atat de grozavi sa inventam altceva, n-avem tupeul asta, e chiar imposibil data fiind istoria noastra recenta si mai putin recenta.

Ce vreau sa spun, in ambiguitatea mea romaneasca, este ca producem lucruri extraordinare, fie ele cosmetice sau fotografie. Doar ca n-avem increderea suficient de mare in noi. Avem fotografi romani incredibili, de la Sorin Onisor la Marian Sterea, de la Cosmin Bumbut la Marius Baragan si cati si mai cati. Oameni incarcati de talent pana in buza. Oameni care creeaza pentru oameni. Ii vedem? Doar atunci cand se termina sirul nesfarsit de Lagerfelzi, Willisi, Ghionisi si Flenigani. Care toti par de pe asfaltul ciobit romanesc mai luciosi, mai bogati si mai destepti. Or fi, dar am merita si noi putina credinta. Putin mai mult respect. Putin mai multi bani (o fi corect semantic?). Putin mai multa rabdare. Macar putin. Serios.

550536_4206340163854_105802154_n

Un trio format din doi fotografi de exceptie si un miner.

Pana atunci, sa ne imbarcam in galeriile grecesti, americane sau de aiurea, sa nazuim a fi nascuti din nou in Spania, sa cascam gura mereu peste ‘no man’s land’. E mai sanatos asa, e in trend cu vremurile sociale (fie plus, fb, twt sau alte alea). Oi fi romanofob? No way, dar vreau sanse egale. Cred in valoarea certa a unui Rob Heyman, dupa cum tin cu dintii de granulatia lui Cosmin Bumbut. Vreau sa invat de la americani tot atat de mult pe cate invat de la romanii buni buni buni. Mi-e drag de precizia comerciala a lui Ghionis la fel de mult pe cat iubesc atmosfera si sufletul imaginilor lui Andi. Uneori imi plac si imaginile mele, mai ales atunci cand ma spal cu sapunurile Silviei. Deh, family first. Numiti-ma patriot 🙂


A nu se lua de buna toata tirada de mai sus. Nu ma pricep si n-am pretentii de filosofie sociala, politica sau de alta natura. Sunt doar fotograf de nunta roman si casc gura la Kant. Cine-i Tutea?
P.S. Gasesti fotografi romani de nunta cu adevarat profesionisti pe the.book. Sunt mandru ca sunt prezent acolo.

1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *